Știința care ne trebuie! Un meci cu o miză uriașă, acesta al Craiovei cu finlandezii de la KuPS, nu putea fi jucat decât cu mintea limpede și fără greutăți în picioare! Apăsătoare, terifiantă, ideea de a pierde calificarea în fața unui astfel de adversar trebuia aruncată departe, îndepărtată din minte, alungată de pe stadion. Astfel se îndeplinea prima condiție a reușitei, de care depindea desfășurarea ulterioară a meciului: nu există altă variantă în afara victoriei!

Iar Știința a intrat în meci ca și cum pe lume nimic nu ar fi fost mai important. Și, de altfel, nici nu era! Cu apărarea în formula clasică, nu o mai repet, la fel și la mijloc, Mora plus Cic plus Anzor plus Bancu, doar în față, acolo unde e cel mai greu, varianta lui Coehlo a fost ceva mai greu de anticipat, Matei- Nsimba- Baiaram. Pentru că unii se gândeau la Assad… Craiova însă rămâne fără glas și aer după doar trei minute și jumătate, când Kups deschide scorul, argentinianul Gasc, cu un șut cu efect de la marginea careului mare: 0-1!

Șoc și durere, sigur. Șoc și frică, poate…Șoc și din nou la treabă! Cicâldău dă semnalul revoltei, Anzor trage și el, toate tunurile sunt în poziție de asalt! Și totuși, ceva se rotește greșit și amestecă visele Olteniei cu neputința. Ce este cu Știința noastră, ce se întâmplă cu ea? Minutele lungi ale meciului se contractă și devin scurte, timpul trece viclean, dar Craiova crede. Și, crezând, nu cedează.

Baiaram caută ceva și nu găsește, ceilalți îl caută pe el și nu e de ajuns, din păcate! KuPS pare de netrecut, e norocoasă și rezistentă, e fix ce nu ne trebuie în această noapte care, oricum va fi, va fi albă! Mircea Lucescu spunea, cândva, câ ești, ca antrenor, egal cu ultimul tău rezultat. Nu cu ultimul joc, nu cu ultima demonstrație. Nu. Ci cu ultimul tău rezultat! Cu cine și cu ce ești egal, Filipe Coehlo? Dar Știința noastră? Penalty pentru noi, henț clar.

Nsimba bate elegant, jos, în dreapta portarului care pleacă în direcția opusă: 1-1, cu două minute înainte de pauză. Repriza începe cu un “cap” al lui Cicâldău, scos de portar, iar iureșul continuă, cu un ritm dictat de Peluza Nord. Nerv și o singură întrebare: va fi bine oare? Bairam scapă singur și ratează. E deja un semn. Nu bun. Deloc bun, Ștefan! Ce e de făcut cu el? Sau poate face el ceva cu noi. Oricum, cineva trebuie să facă, să poată, să creadă!

După exact o oră, ies Matei și Nsimba și intră Etim și Assad. Dar ce e asta??? Ce șut!!!! Moraaaa! Gooool! 2-1 și meciul și viața și soarta ni se schimbă! Baiaram ia destinul și jocul pe cont propriu, dar nu, golul lui nu vine. Mai e mult până departe? Tavares în locul lui Baiaram și Băluță în locul lui Cicâldău. Plus încă 10 minute de suferință. Popescu prinde o ultimă minge și calificarea e a noastră! Bravo, Craiova! Bravo, băieți! Cineva, acolo sus, vă iubește!