De aproape 30 de ani nu ratez niciun meci al Craiovei. Până acum, nu am mai văzut unul în care să fie practic „faza și ocazia” pentru Știința. Nu, nici măcar când am jucat cu echipe de liga a treia, nici măcar în amicale. S-a întâmplat cu FCSB, aseară.

Era clar din minutul 3 că Știința va câștiga. Era clar din ușurința cu care Etim, Bancu și Assad au creat una dintre multele ocazii imense ale Craiovei. Lăsat singur la 6 metri, central, Assad a șutat direct în portar. Dacă s-a supărat cineva pe el, la acea șansă rarisimă? Nu cred. Nici nu aveam când să ne supărăm, pentru că ratările au continuat, una mai mare decât cealaltă.

De fapt, nu aveam timp nici măcar să vorbim între noi. Cum mă întorceam către prieteni să mai comentăm câte o fază, „juveții” iar recuperau o minge și iar aveau o ocazie mare. Dintre toate acestea, doar pe câteva le veți vedea surprinse în rezumatele partidei. Când Universitatea a avut bară, ocazie mare și gol anulat la limită (toate la aceeași fază!), prin minutul 26, cei aproape 30.000 de suporteri de pe stadion se săturaseră deja de ratări și acțiuni spectaculoase. Cântau, chiuiau, dansau, iar rezultatul de pe tabelă devenise deja irelevant: era doar 0-0, dar lumea știa deja că asistă la un măcel în plină desfășurare.

Un minut mai târziu, inevitabilul se producea: incredibilul Bancu (la mulți ani și pe această cale!) bate „ca un leu” un aut, repede și apăsat, și îl lasă singur cu portarul pe Assad. Palestinianul îl execută pe Târnovanu, cel care avea să fie cel mai bun om al FCSB-ului, cu o eleganță dezamarmantă: un lat fin din alergare care l-a ocolit pe portar și a lăsat mingea lângă bară.

Poate credeți că exagerez, așa că hai să dăm cuvântulul șefului suprem al FCSB Stop, vă rog, iertare! Să ne oprim cu cronica în acest minut 26, la 1-0 și alte trei ocazii mari ale Craiovei. Eu sunt fan Universitatea de o viață, deci poate sunt prea subiectiv, mă puteți acuza că exagerez. Just! Haideți mai bine să întrebăm pe cineva care ține cu FCSB. Știu pe cine! Schimb de replici între Radu Naum și George Becali:

Naum: „E prima oară în istorie când echipa dumneavoastră ia 5-0 într-un meci de campionat”.

Becali: „Problema nu e că ne-au dat cinci sau șapte. Lasă golurile, problema e că valoric noi suntem zero și Craiova cinci. Eu vă spuneam că nu avem valoare, dar acum am văzut clar! Asta e problema, că e diferență mare de valoare: ai lor erau fotbaliști, ai noștri erau bucătari. Nu mai știu ce să fac, poate sunt demodat, și eu și Meme. Bine, și eu sunt prost, că el mi-a adus jucători din liga a cincea. Nu știu ce înseamnă fotbal, nu mă pricep!”

Asta în care credeați că sunt eu prea dur. Nicidecum. Realitatea, contrară a aproape tot ce se discută în presa sportivă, este cea dură. Realitatea e că un om care spune sincer că e depășit și nu are habar de fotbal încă e susținut de milioane de cetățeni, în dauna unei echipe (Steaua) cu care aceiași cetățeni încă spun că ar ține. Dar aia e, fiecare cu a lui, treaba fiecăruia cu cine ajunge să țină.

Aseară, în studioul Gigi Sport (honest mistake!), s-a petrecut ceva fenomenal: furios că se vorbea numai cu și despre Becali/FCSB de jumătate de oră, Andrei Vochin a avut o mică ieșire nervoasă. A strigat „dar haideți să mai vorbim și despre Craiova!”, apoi a subliniat cum Craiova crește constant de câțiva ani încoace, despre profesionalismul care domnește în toate departamentele clubului și despre ce au rivalele de învățat din acest proiect.

Apoi tot el s-a scăpat, e drept, zicând despre așa: „Craiova a avut cel mai slab adversar din acest sezon. Mai slab și decât Vitebsk. În momentul în care iei 5-0 și cel mai bun jucător al tău e portarul, cuvintele sunt de prisos.”

Adevărul e că o astfel de demonstrație de forță te lasă un pic confuz: a fost Craiova extraordinar de bună sau a fost FCSB extraordinar de slabă? Cel mai probabil, ambele. Dar despre calitatea Craiovei merită, într-adevăr, vorbit mai mult.

Nu avem timp sau pagini pe internet doar ca să menționăm toți fotbaliștii Craiovei care au făcut un meci foarte bun aseară. Vorba lui Gică Craioveanu, tot la Digi după partidă: (râzând) „Mi-a plăcut chiar și de Heri Tavares!”.

Cu o echipă neschimbată de la victoriile la zero cu U Cluj și Corvinul, Coelho nu s-a ferit să-l lase pe Baiaram iarăși pe bancă și a bătut tot la zero, a treia oară consecutiv. Cicâldău și Băluță i-au făcut complet uitați și „demodați”, vorba aia, pe Muhar și Arad. Iar în banda stângă mai ales, Bancu și Etim i-au făcut pe Cisotti și Labonne să se întrebe dacă au ales chiar sportul corect, când s-au apucat de fotbal.

Assad? Țiplă! Pe lângă cele două super-goluri, omul a mai găsit timp să rateze și câteva situații uriașe. Iar Elisor, care l-a înlocuit spre final, a marcat iarăși din postura de rezervă. Doar că de data asta a făcut-o chiar de două ori. Cât despre Nsimba, el a fost menajat pentru meciul mai serios care urmează, cel de la Miercurea Ciuc.

În ciuda absenței lui Rus, apărarea Craiovei a fost și ea de supraoameni, e drept că și datorită sinuciderii tactice și administrative a FCSB-ului. Drept dovadă, primul șut pe poartă al oaspeților a venit în minutul 76, la scorul de 4-0. și ăla a fost pasă la portar de fapt. Astăzi, și nu e o chestie recentă, Universitatea arată a supercampioană a României, iar FCSB, cu toți drăguții și drăgușii ei, doar ca o altă echipă de playout.