Evi a pregătit în ultimii ani junioarele din cadrul secției de handbal. Antrenoarea susține că i-a fost propus un alt rol în club cu două săptămâni înainte de finalul contractului, dar a refuzat, astfel că a părăsit Gloria Bistrița.

Mihaela Evi: „Nu a fost perfect. Dar a fost autentic. Și a fost construit cu suflet.”

„Astăzi a fost ultima mea zi de contract la Gloria. Acum două săptămâni, clubul a decis restructurarea centrului de copii și juniori și ne-a propus alte roluri. Pot înțelege orice decizie administrativă. Fiecare conducere are dreptul să își stabilească strategia și oamenii cu care merge mai departe.

Ceea ce mi-a fost greu să înțeleg a fost felul în care s-a încheiat această colaborare. După șase ani în care ne-am mutat viața la Bistrița, ne-am construit un cămin aici și ne-am făcut toate planurile de viitor, am aflat cu doar câteva zile înainte de expirarea contractelor că trebuie să ne regândim întreaga viață.

Dar postarea aceasta nu este despre cum plec. Este despre ceea ce rămâne. Ce a însemnat Bistrița pentru mine în acești șase ani? La început, salvare.

A fost locul în care am ajuns după cea mai grea decizie din viața noastră: să plecăm de acasă, de la Târgu Mureș. Iar omul care ne-a convins să avem curajul să facem acest pas a fost Horațiu Pasca. Pentru asta îi voi fi mereu recunoscătoare.

Apoi, Bistrița a devenit familie. Familie prin oamenii pe care i-am cunoscut aici, prin prieteniile legate și prin toți copiii alături de care am construit ceva frumos.

Sunt mândră că am reușit să construim echipe competitive, capabile să se lupte de la egal la egal cu cele mai puternice cluburi din România.

În acești șase ani ne-am confruntat cu cluburi care ofereau salarii, condiții excelente și staff-uri complete pentru echipele de junioare. Noi aveam condiții decente, cazare în internat, două mese pe zi și foarte multă muncă. Dar aveam și ceva ce nu poate fi trecut într-un buget.

Aveam copiii noștri. Aveam muncă. Aveam caracter. Privesc în urmă și realizez că am venit într-un club care avea o singură echipă, cea de senioare, iar astăzi las în urmă o structură completă de copii și juniori. Nu a fost perfect. Dar a fost autentic. Și a fost construit cu suflet”, a scris Mihael Evi, pe rețelele de socializare.

Mihaela Evi: „Loviturile sub centură nu pot fi prevăzute”

„În ultimele două săptămâni am plâns mult. Nu pentru o funcție. Ci mai degrabă pentru ca am înțeles că adevărata măsură a muncii unui om nu este funcția pe care o ocupă, ci oamenii pe care îi lasă în urmă.

Iar dacă există un mod frumos de a încheia un capitol, atunci acesta este. Să pleci cu sufletul plin de recunoștință. Funcțiile se termină. Dragostea oamenilor rămâne.

Iar drumul de aici înainte îl las în mâinile lui Dumnezeu. Loviturile sub centură nu pot fi prevăzute. Dar știu ca nu trebuie să câștig eu toate luptele. Unele îi aparțin lui Dumnezeu”, a continuat Evi.